Blog di Cărăşăl

Am intrat io pe torrentsmd și văd că jos, la forumuri, e topicu ”S-a stins din Viaţă Maria Bieşu”. Inima mea a simțit că am dat peste o mină de duioșie mioritică proaspătă și de calitate. Și am intrat.


Mulți au fost șocați. Moartea nu prea intră în planurile forumiștilor. Chiar și la 74 de ani, moartea unui om bolnav de leucemie șochează. Îs curios dacă ar fi avut 100 de ani, ar fi zis cineva ”era și timpul”?

 nam cuvinte... tragedie

Cum așa nici nu îmi vine a crede! Din ce în ce pleacă cei mai buni oamnei.

nu-mi vine sa cred,sa-i fie tarna usoara

Eu nu demult am vazut-o cind am fost la opera! Nu-mi vine sa cred

Am auzit si eu nudemult la televizor si am ramas socat

Totuși sunt unii mai realiști, care-și păstrează mintea rece ca oțelu-n mijlocul iernii

Cel putin a trait pina la 76 nu e putin dupa cum statistica pe tara e 64

#7 Icewizard, no sa traiasca vesnic nu?

Unii au observat coincidențe stranii. Le joacă destinul feste elevilor noștri?

#0 III3, "... Maria Biesu s-a stins din viata la varsta de 76 de ani ..." - mdea si fix azi am avut la limba rusa sa aducem informatie despre biografia acestea sa-i fie tarina usoara (

#4 jorrrrax, "... azi am avut la limba rusa ..." - si eu maine la Istorie am de povestit despre Dumneaei... Pacat, e o tragedie pentru cultura moldoveneasca... Sa-i fie tarana usoara, Dummnezeu s-o ierte...  

Unu bagă o listă enormă de premii și distincții care ocupă prea mult loc.

Alții, cu gîndul la cultură și patrie, deplîng pierderea neamului

Sa-i fie tarina usoara !!!! o persoana de o valoare inedita pentru poporul nostru !!!

Basarabia a mai pierdut o personalitate

o pierdere enormă suferită de neamul nostru...
 
Cineva are o viziune mai de ansamblu:

Grigore Vieru si dupa asta Maria Biesu...
Odihneasca-se in pace! 

Însă unii, mai patrioți decît primii, găsesc puterea de a ține capul sus

Să-i fie țărîna ușoară.Cu asa conaționali merită să ne mîndrim!

Să-i fie ţărâna uşoară. Cu adevărat un OM, care a dus numele ţării noastre mici în lume şi ne-a făcut să ne mândrim...

Moldovenii sunt un popor credincios și făr-o rugăciune ș-o lumînare nu se poate!

Doamne, iartă-i păcatele cele cu voie și cele fără de voie și primește-o în Împărăția ta. Odihnește în pace, dragă Maria Bieșu!

Nu doar credincioși suntem, ci și lirici. N-o fost Eminescu, Creangă și Sadoveanu moldoveni?

A mai cazut o stea de pe bolta, si asa rarita de astri, a neamului romanesc, dar stralucirea talentului ei ne va lumina si incalzi vesnic inimile.
Pacat ca nu mai avem astazi cintareti de opera de talia ei.
Domnul sa o odihneasca in pace.

Mulți au plecat din acestă lume.
Aducîndu-ți milă și tragedie
Ridicînd întraga omenire
Iar tu de ce ne-ai părăsit?
Am avut o stea ce strălucea

Blîndă și frumoasă ,
Iar acuma nu mai este
Este clar că nimeni nu e veșnic
Și lăsînd  în urmă doar dureri
Umblînd pin cerul înstelat.

Am încercat să scriu o poezie dar nu chiar s-a primit,mai mult cu compunerile o duc mai bine ))
P.S. Dedic acestă poezie Maria Bieșu care deja nu mai este în viață.

Reacția publicului e marcată de o obiectivitate dură

#38 Icewizard, "... mai mult cu compunerile ..." - fara suparare, dar nu-i nici poezie nici compunere...
p.s. in rest, nu as putea sa afirm cu nu ma asteptam ca aceasta sa se intimple curind(tinind cont de boala incurabila de care suferea), dar imi pare rau...((
sincere condoleante familiei

Menestrelul îndurerat se scuză. Cuprins de doliu, singur nu mai știe ce scrie...

#39 Harleston, "... #38 Icewizard, "... mai mult cu compunerile ..." - fara suparare, dar nu-i nici poezie nici compunere... ..." - Ok nui nici o problemă așa am compus dar eu singur nu știu ce s-a primit.

Cineva ne informează că Maria Bieșu ar fi avut ”fanați înrăiți”. Aș fi vrut să-i văd.

Chiar daca nu- fanat inrait al Mariei Biesu,Dumnezeu s-o ierte

Ori nu. Atenție la sintagma ”în cel mai rău caz”

46 dianel, "... nu- fanat inrait al Mariei Biesu ..." - nici nu puteai fi. Un admirator, in cel mai rau caz)))

Unii își fac griji pentru viața de apoi a cîntăreței. Sau o dau în postmodernism. Eh, poetici mai suntem!

Sper macar acolo sa aiba bilet in primul rind! Rip

Totuși, nu există moldovenism fără o doză de pohuism

fucks i give = 0

One dies, million cry. millions die, no one gives a f#ck )))

76 deviantART♥,
in alte tari mor oamenii cu miile si nimeni nici nu atrage atentia.

Dar și idealism

#81 BloodyAssassin,
Sarmanul de tine, daca nu stii pe ce lume traiesti...
Fiecare popor sufera cind pierde un geniu, o personalitate talentata,
care a facut atit de mult pentru cultura si tara noastra, care a dus in lume faima
acestui plai moldav. Dumnezeu e mare si-i vede pe toti.

Reflexivi cum ne stă în fire, ne autoflagelăm un pic să avem conștiința împăcată

Imi place natia noastra de prosti
pe toti intrepreti ii stimeaza mai tare cind is morti nu cind is vii

#87 NicholasS, cum a spus si raposatul Sulac.. : ''Ca sa fii vestit,trebuie sa mori''

În rest, multe smailicuri, RIP-uri și ”Odihnească-se în pace”-uri. Apropo, mai multe RIP-uri decît OÎP-uri.

Azi îi 7 aprilie. Am citit niște știri și m-o apuc un fel de dor, de nostalgie.
O fost vremuri frumoase. Pentru unii o fost lovitură de stat, pentru alții revoluție. Nu mai țin minte ce-o fost pentru mine. Cred că tot un fel de revoluție. Da țin minte c-o fost bine. Știu că s-o distrus, s-o ars, s-o bătut, s-o omorît. Știu. Dar io aș mai vrea un 7 aprilie.

Mi-i dor de înflăcarea mea, de credința, de speranța de atunci. De ură. De spiritul de luptă. Eram mulți, eram puternici. Așa simțeam. Nu era așa? Mă doare-n cot. Mă uitam în jur și vedeam istorie, istorie de aia spectaculoasă care se-nvăță în gimnaziu (nu aia din liceu). Trăiam intens în pana mea. Au fost puține momente la fel de intense de atunci.

Era o altă lume. Io eram altul. Comuniștii erau alții. Chirtoacă era alt Chirtoacă. În tot haosul și incertitudinea, era alb și era negru. Și era o luptă. Acu-i doar cenușiu și țigăneală.

Cînd îmi aduc aminte de 7 aprilie, mă gîndesc ca la o fată. Știi fata aia faină de care te-ai îndrăgostit? Frumoasă, deșteaptă, nu ideală, dar cu ceva care te vrăjea pur și simplu. Aia care ți-a scăpat. Ți-a rămas doar un început de prietenie pe care n-ai să-l uiți niciodată. Și cînd ți-l aduci aminte, simți un amestec senin de regret și bucurie. Te bucuri măcar pentru acel puțin cît ai cunoscut-o și regreți că a fost doar puțin. Îți amintești de acele speranțe ca niște țînțari prinși în chihlimbar. Fata aia e pentru mine 7 aprilie.

Poetic, a?

Pași grei în întuneric... Umbre sîngerînde se feresc tăcute de zgomotul amintirilor uitate... TĂCERE!... Conștiința e o stare de luptă, frămîntările lăuntrice amenință să răstoarne lumea și TU, cu PUTEREA ta ești salvatorul ei. Ești stînca care străpunge oceanul de lacrimi.

Oh, Sancho! Unde ți-i burtica? De ce ai slăbit. Copii gîndurilor mor avortați. Muci fierbinți îți astupă gîtlejul și te sufoci. Închizi ochii, te pierzi în adîncuri... Și uiți, uiți că ai fost. Peștișori mărunți îți ciugulesc ființa și vomită, otrăviți de răutatea omenească.

Soarele se arde pe sine înșuși.

O ceață lacrimogenă invadează cimitirul în care ești îngropat. Și plîngi. Din craniul tău izvorăsc lacrimi și lăcrimioare răsar pe mormîntul tău.

Un cățeluș își mănîncă propriul rahat.

Dar voi, curve proaste, vă puneți căcatul pe bloguri. Credeți că sunteți sensibile? Că aveți o fire lirică? Un spirit poetic? Că borîți metafore la pachet? Dă-ți o palmă, bagă-ți o cîrpă îmbibată cu benzină-n gît și aruncă-te de la balcon. Cîrpa se va aprinde de la focul pasiunii ce mocnește în voi.

Di cînd eram mitel, m-o enervat copiatu și colejii cari copieu. Adică tăț. Anii o trecut, da lucrurili nu s-o schimbat. Numa în rău. Copiatu o devenit o normă. Io țîn minti că prin clasîli primari, era o rușîni sî copiez. Lumea să mai ascunde. Pi urmă, invers. Az, elevii șî studențîi grăiesc deschis dispri copiat. Niși vorbî di rușîni, da taman că-i tucma un fel de mîndrie. Adică și- ești prost să-nveț tăt și scrii acolo? Di voi, di nevoie, am învățat să tolerez copiatu. Plășere mea șei mari era cî io oricum luam note mai mari șî încă ”cinstiti”. Dacă n-am putut decît să accept copiatu în sine, apoi n-am s-accept tăt felu di motive și justificări idioate. Ș-am să vă zîc cîtiva:

În primu rînd, și-am scris șî mai sus, că di și să-nveț, dacî poț copia? Di și să ti chinui? Ca să nu mori prost, uăi! Iaca di și. Pintru asta-i școala: să-nveț șeva, nu să iei note. Ar trebui să șie, numa că oamenii îs pre proști ca să înțăleagă asta.

Alțîi, tot șmecheri, zîc că lor asta nu li trebu, șeia nu li trebu, că ii s-o futut cu chiochea-oracol din Delfi șî chiochea asta le-o zîs și-o să șiibă-n viitoru lor șî ii știu și le trebu ș-or să-nveță numa așeia. Bun, dacă nu-ț trebu, atunși ie șî tu un șinși șî nu bati capu. Da nuu, că fără noti nu sî poati! (da fărî cunoștințî da!) Dacă sunteț așa di pizdoș, și vă trebu notili? Spunețî-li cui v-o șei noti așelaș lucru: că voi aț învățat și-aț vrut voi, că v-aț concentrat tăt creieru pi șeva șî numa așel șeva. Aa, nu, că... Că și? Io îi înțăleg pi șei cari fac treaba asta serios, îș învață și li trebu șî-ș bagă chișioru-n restu. Îș bagă chișioru, da nu copiază. Dacă-ț trebu noti, munșește jită!

Cu așa chișioari, nu ti mai futi niși dracu

Mai sunt unii în generi geniali. Aieștea fut sistemu. Ei nu copiază pentru că-s pre proști ori pre lenoș să-nvețî, nu! Ei copiază pentru că sistemul educațional este futut! E o formî di protest, o formî di luptă cu sistemu, di sabotare! Un fel di revoluțîi, di rezistențî. Aha. Hop ș-așa. Dacă sistemu-i de-a oaia, schimbațî-l! Ah, nu, că nu sî poati. Îi greu. Clar lucru că-i mai ușor di copiat. Tătă mitolojia îi căcat pi băț. Copiatul îi parti a sistemului. Îi o normă acceptată. Copiatu îi pintru sistem cum îs comuniștii pintru liberali. Sî țîn unu pi altu.

Mai sunt scuză cum n-ari lumea timp, că nu reușăști. Viața asta tătă-i dispri alejeri. Mereu tre să fașim alejeri. Nu stai cu curu-n două luntri, cum zîși-o vorbă din popor. Dacă n-ai timp di învățat și lucru ori băut, tre s-aleji. Simplu.

Un alt motiv tîmpit e că ”tăț am copiat la un moment dat” șî că nime n-ari voie să-i critiși pi șei cari copiază. Copiatu îi un fel di divinitate! Îi blasfemie să zîși șeva de copiat. Automat ești ipocrit, fățarnic, necinstit, etc. Băi, pana me, tăț la un moment dat ne-am căcat în pantaloni. Asta nu-nsamnă că tre să ni căcăm tătî viața. Dacă am făcut o prostie, nu-nsamnă că asta tre să devină norma. Imajinațî-vă o lumi în cari dacă te-ai bătut o datî, îi normal să ti baț cu orișini oricînd. Dacă ai furat, îi normal să furi mai departe. Copiatu nu-i o excepțîi.

Nu-ni plac așei cari îmblă copiind și mă enervează așei fățarniși, cari pretind că așa-i normal, că așa trebu. Nu-i normal șî nu-i cinstit. Sunt oameni care învață serios și iau așeleaș noti ori mai miși dicît tăt felu di șmecheri. Sunt oameni cari nu-s proști șî ar pute învăța ghini, dacă n-ar copia. Obișeiu ista fași imposibilă o competiții cinstită și îngrădește mintea șelor cari-l practică. La și noti-s amu, vă-nchipuiț cum ar și ca elevii șî studențîi sî li meriti? Io cred că ar și numa genii.

A.S. Eseul ista l-am scris în clasa a doișpea, în pauză. Din păcate, profa era aproape și-o auzit, iar cînd am ridicat mîna la lecție, nu m-o întrebat. Astfel, această profundă analiză literară a rămas cunoscută doar de cîțiva colegi. După un an de zile, am decis s-o împart cu întreaga lume. Materialul e mai brut ca o brută, cu greșeli cu tot, să le fie de învățură liceenilor care înfruntă cu vitejie lecțiile de română.

Dionis, eroul nostru de etnie rromă, se prea poate să aibă o pilă lungă, ceea ce ar explica întrucîtva personalitatea sa romantică. Pentru a-și ascuți pila, el pornește într-o miraculoasă călătorie în căutarea pungii din cîntec.

Mai întîi, să vă povestesc cum ni șe înfățișează țigănașul ăsta. Autorul (al cărui nume e secret, nu vi-l spun) ni-l descrie direct: un copil de țigan, frumușel, cu fața palidă, îmbrăcat ca vai de capul lui, preocupat de ditamai misterele metafizicii. Iar întrucît ne mai este descrisă și camera: întunecoasă, jegoasă, sărăcă, deducem cu multă perspicacitate că acest tablou completează portretul moral al lui Dionis. Confirmînd vorba lui Plato că omul care nu-și găsește o femeie bună devine filozof, Dionis își ascute trist și melancolic pila de o carte de-a lui Zoroastru, în loc de fetița frumoasă din vecini.

Tătă povestea asta văzută di un moldovan

Cărticica asta-l teleportează prin tehnologii onirico-kriptoniene în Evul Mediu, unde eroul nostru se trezește în carnea și oasele unui călugar Dan, care este manipulat de un evreu drăcos (însuși Satana). Printr-un hocus-pocus ca în filme, Dan își schimbă locurile cu umbra sa, o ia pe Maria de subțioară și se duc în cosmos, unde se joacă cu universul. Însă, ajuns la punga mult căutată, el o află închisă cu un proverb jido-masonic. Fiind lacom ca orice țigan, îi dă prin minte că ar putea fi Dumnezeu, ceea ce-l aruncă înapoi pe Pămînt, cu diaree și febră puternice.

V-ați convins că-i romantic Dionis? Păi, e un inadaptat, e visător, vrea să evadeze din mediul său răpănos fie în Epoca de Aur medievală, fie în patria cosmică, alături de marțieni, iar valorile sale sunt pe cît de romantice posibil: cunoașterea și iubirea, nu simple, dar absolute!

Minunata sa călătorie întru ascuțirea pilei (metaforă pentru gîndire/cunoaștere, dragi colegi; adică această ascuțire înseamnă aventurile gîndirii ce-și explorează limitele și posibilitățile) îl duce la concluzia că unica modalitate prin care-și poate ascuți lunga și spectaculoasa sa pilă e alături de Maria (altfel spus: că singurul univers compensativ accesibil e iubirea).

În final, tre să zic că apreciez eforturile lui Dionis, dar dacă el ar fi făcut parte din comunitatea TMD, ar fi știut că cea mai simplă metodă de a-și ascuți pila e: ”dă-i cu fenu!”.

Iaca s-o mai fărmat unu. Vlaicu Pîrcălab 71 ori pe-acolo. Şî iar lumea pi făisbuc scoate fum pi cur şî pi urechi. Şî iar jios Chirtoacă. Aţ avut ocazia pi 19 să-l daţ jios, amu sujiţ o şeapă. Dijiaba niorlăiţ atîta. Mai ghini faşiţ voi sînguri şeva. Dar, desigur blea, asta nu-i datoria voastră! Asta-i datoria lu Chirtoacă! A lui Modîrcă! Datoria voastră îi să rajiţ cît di jăli vi-i di monumenti! Dar dacă pana me staţ di dimneaţa şi pînă sara şî scriţ că-s pidari, poati o sî-nţălejiţ că ii chiar îs pidari? N-o să facă ii nică, nişio brînză. Îs jiti, răi, satani, demolatori, terminatori, cum naiba mai vreţ, da n-o să vă salvezî ii vouă nişiun monument.

Voi, drajii mei, ar trebui să vă scoateţ dejitu din cur, dacă vă pasă aşa tari, şî să faşiţ şeva. Cîti ONG-uri ori altfel di organizaţii/asociaţii pintru protecţia monumentelor avem? Şî nu di iestea din boşoroji cu muşigai pi coai, da cu tineri şî specialişti activi? Cînd şî caţ aud "societatea civilă la stînga, societatea civilă la dreapta". Da m-am zaibit io de societatea voastră civilă. Că nu faşi nişiun căcat. Numa declaraţii şî conferinţe de presî şî seminari-găinari. O turmă de ONG-uri cari grăiesc numa dispri drepturili omului, gheilor, dispri democraţie şi progres şî bla bla la di ista.

Oari îi aşa di greu di luat în pana me Registru şela şî di făcut o monitorizari a monumentilor or di urmărit şi autorizaţii di demolari/reconstrucţie dă Primăria? Da, blea, clar că-i greu. Mai ghini ni jăluim că moldovenii discrimnează gheii şî-l înjurăm pe Chirtoacă pintru fiicari monument distrus. Avem o tonă de ONG-uri cari nu însamnă decît resursî umani şi băneşti aruncati-n vînt. Făşeţ odată ş-odată şeva cu folos!

Şî, la urma urmei, făşeţ un grup (de acţiune ori pe făisbuc) şî las fiicari membru să se uiti în zona undi trăieşti şi monumenti sunt şî dacă cumva vini vreun buldozer, vă anunţă şi vă grămădiţ tăţ şî faşiţ un lanţ jiu ori şeva di genu (puteţ să vă culcaţ în faţa lui, îi mai spectaculos).

Sî poati. Tăt sî poati. Numa să vreţ. Daţi-l naibii pi Chirtoacă. N-o să facă nişiun căcat. Măcar voi făşeţ.